Dictionar

Rezultate principale (întregime.):

întregime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (întreg + -ime)

1. calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine.

2. (concret.) ansamblul elementelor care constituie un tot.

3. (figurat) sănătate.

4. deplinătate a facultăților mintale.

5. (loc. adv.) în ~ = cu totul, de tot, complet.

6. (înv.) (loc. adv.) cu ~ = cu înțelepciune.

7. (expr.) mai ~a = mai tot, aproape tot.


Rezultate secundare (întregime.):

Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Aneantiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. anéantir)

1. tr. a distruge în întregime, a nimici.

2. refl. (fig.) a se spulbera, a dispărea.


Atomicitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.

2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.

3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.

4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.


Bazaltic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. basaltique)

1. care este format în întregime sau parțial din bazalt.

2. care se referă la sau care amintește de bazalt.

3. organe ~e = formațiuni vulcanice, sub formă de prisme poligonale (predominant hexagonale), care se formează prin fracturarea progresivă a rocii în timpul răcirii relativ lente a bazaltului.


Carpetă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carpette)

1. covor mic care nu acoperă în întregime o cameră; covoraş.


Complet, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. complet, lat. completus)

1. adj. întreg, desăvârşit, deplin.

2. opere ~e = ediţie care cuprinde toate operele unui scriitor.

3. (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin.

4. adv. în întregime, cu desăvârşire.

5. s. n. ~ de judecată = colectiv din judecători şi asesori care pot judeca şi pronunţa legal o sentinţă.

6. lot de unelte, aparate, piese de schimb şi accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcţionarea unui sistem.

7. compleu.