Parte de vorbire: s.f.
Origine: (întrepătrunde)
1. acțiunea sau faptul de a se pătrunde reciproc, de a se întrepătrunde și rezultatul ei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajustage)
1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.
2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului feţelor a două piese care se întrepătrund.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cha-cha-cha)
1. dans modern, de origine mexicană, cu ritm vioi, născut din întrepătrunderea ritmurilor de rumbă şi mambo; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compénétration)
1. întrepătrundere a senzaţiilor de miros, văz şi auz; sinestezie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contaminer, lat. contaminare)
1. tr., refl. a transmite agenţi patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi.
2. tr. a polua prin radioactivitate, microorganisme etc.
3. (fig.) a influenţa, a înrâuri.
4. refl. (despre două limbi) a se încrucişa.
5. (despre două cuvinte) a se influenţa reciproc (schimbându-şi forma).
6. (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffusion, lat. diffusio)
1. răspândire, propagare în mai multe părţi a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafaţă zgrunţuroasă.
2. difuzare de unde radiofonice.
3. întrepătrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se află în contact.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. guillochage)
1. acțiunea de a ghioșa, de a împodobi cu ghiloș (un set de linii, drepte sau ondulate, care se întrepătrund sau se intersectează cu simetrie); rezultat al acestei acțiuni; ghioşare.