OK
X
întrepătrundere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (întrepătrunde)
1.
acțiunea
sau
faptul
de
a
se
pătrunde
reciproc,
de
a
se
întrepătrunde
și
rezultatul
ei.
2.
(fig.)
amestecare.
cha-cha-cha
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp. cha-cha-cha)
1.
dans
modern,
de
origine
mexicană,
cu
ritm
vioi,
născut
din
întrepătrunderea
ritmurilor
de
rumbă
și
mambo;
melodia
corespunzătoare.
compenetrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. compénétration)
1.
întrepătrundere
a
senzațiilor
de
miros,
văz
și
auz;
sinestezie.
contamina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. contaminer, lat. contaminare)
1.
tr.,
refl.
a
transmite
agenți
patogeni;
a
(se)
infecta;
a
(se)
molipsi.
2.
tr.
a
polua
prin
radioactivitate,
microorganisme
etc.
3.
(fig.)
a
influența,
a
înrâuri.
4.
refl.
(despre
două
limbi)
a
se
încrucișa.
5.
(despre
două
cuvinte)
a
se
influența
reciproc
(schimbându-și
forma).
6.
(despre
elemente
folclorice)
a
se
întrepătrunde.
difuziune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diffusion, lat. diffusio)
1.
răspândire,
propagare
în
mai
multe
părți
a
unor
raze
luminoase
care
străbat
un
mediu
translucid
sau
care
întâlnesc
o
suprafață
zgrunțuroasă.
2.
difuzare
de
unde
radiofonice.
3.
întrepătrundere
a
particulelor
unui
corp
cu
particulele
altui
corp,
cu
care
se
află
în
contact.
impenetrabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. impénétrable, lat. impenetrabilis)
1.
prin
care
nu
pătrunde
un
lichid,
lumina
etc.;
de
nestrăbătut.
2.
(fig.)
de
neînțeles,
de
nepătruns;
ascuns.
3.
(fiz.)
care
ocupă
un
spațiu
în
așa
fel
încât
exclude
din
acel
loc
alt
corp;
care
nu
se
poate
întrepătrunde.
interpenetra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. interpénétrer)
1.
a
se
întrepătrunde.