Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacoluthe)
1. greşeală de gramatică constând în întreruperea construcţiei sintactice, în frază, cauzată de neconcordanţa dintre planul logic şi cel gramatical al enunţului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)
1. reticenţă; întrerupere a vorbirii.
2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziţii sau fraze din cauza grabei, ori pentru că interlocutorul poate înţelege singur ce ar mai urma să se spună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostrophe, gr. apostrophe)
2. figură retorică constând în întreruperea bruscă a şirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boycott)
1. mijloc de constrângere constând în întreruperea organizată a relaţiilor economice, politice etc. cu o ţară, cu o întreprindere etc., în semn de protest.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. choléstase)
1. (med.) stază provocată de întreruperea scurgerii bilei din căile biliare în intestin; stază biliară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. conjoncteur)
1. aparat electric automat pentru întreruperea şi deschiderea unui circuit electric.