întristare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. întrista)

1. faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare.
2. (înv.) întrestare.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

afecta 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affecter, lat. affectare)

1. tr. a îndurera, a întrista.
2. a simula; a se preface.
3. a prejudicia.
4. intr., refl. a-și da aere.

consola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consoler, lat. consolari)

1. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea.

deprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déprimer, lat. deprimere)

1. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola.

dezola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. désoler, lat. desolare)

1. a provoca suferință extremă, a mâhni adânc; a îndurera, a întrista, a deprima.
2. (înv.) (despre localități, regiuni) a devasta, a aduce ruină și distrugere; a pustii.
3. (antonime) a consola, a exulta.

ilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hilare)

1. care este vesel, care râde; care manifestă ilaritate; ilariant.
2. (antonime) trist, întristat.