Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétérotaxie)
1. (bot.) poziţie anormală a unui organ sau a unei părţi dintru-un organism.
2. dereglare a unui organ anatomic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (vb. interpreta)
1. I. (despre un lucru, un fenomen etc.) căruia i s-a dat un anumit sens.
2. (despre un text) comentat și explicat.
3. (despre o operă muzicală, dramatică, literară etc.) al cărui conținut a fost redat prin mijloace adecvate.
4. (despre un rol într-o piesă, întru-un film etc.) jucat.
5. (despre o bucată muzicală) cântat.
6. II. acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretare.