Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (întuneca + -[ă]ciune)
1. întuneric adânc, de nepătruns; întunecime.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN dark; deep; fuscate; dusky
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compact, lat. compactus)
2. (despre fard) care reuneşte calităţile fondului de ten şi ale pudrei ce îl constituie.
3. (poligr.) caractere ~e = litere aldine.
4. (fig.) întunecat, întunecos.
5. (mat.) mulţime ~ă = mulţime care conţine punctele ei aderente; interval ~ = interval închis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. demi-teinte)
1. tentă între clar şi întunecat, într-o pictură sau gravură.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. éblouir)
1. (despre lumină) a întuneca vederea, a orbi, a lua ochii (datorită unei străluciri prea mari).
2. (fig.) a uimi, a surprinde, a ului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éclipser)
1. tr. a întuneca lumina unui astru.
2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră.
3. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)
1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc.
2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase.
3. instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor.
4. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru.
5. întunecare, pierdere temporară a cunoștinței.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embu)
1. ton întunecat, culoare mohorâtă a unui tablou.