întunecăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (întuneca + -[ă]ciune)

1. întuneric adânc, de nepătruns; întunecime.
2. (fig.) nebunie.

întunecat la culoare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT obscurus
2. FR foncé; sombre
3. EN dark; deep; fuscate; dusky
4. DE dunkel; tief; gefärbt
5. RU тёмный цвет
6. HU sötét színű

compact 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compact, lat. compactus)

1. îndesat, dens.
2. (despre fard) care reunește calitățile fondului de ten și ale pudrei ce îl constituie.
3. (poligr.) caractere ~e = litere aldine.
4. (fig.) întunecat, întunecos.
5. (mat.) mulțime ~ă = mulțime care conține punctele ei aderente; interval ~ = interval închis.

demitentă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. demi-teinte)

1. tentă între clar și întunecat, într-o pictură sau gravură.

ebluisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. éblouir)

1. (despre lumină) a întuneca vederea, a orbi, a lua ochii (datorită unei străluciri prea mari).
2. (fig.) a uimi, a surprinde, a ului.

eclipsa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. éclipser)

1. tr. a întuneca lumina unui astru.
2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră.
3. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră.

eclipsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)

1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc.
2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase.
3. instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor.
4. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru.
5. întunecare, pierdere temporară a cunoștinței.

embu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embu)

1. ton întunecat, culoare mohorâtă a unui tablou.