Dictionar

compact 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compact, lat. compactus)

1. îndesat, dens.
2. (despre fard) care reunește calitățile fondului de ten și ale pudrei ce îl constituie.
3. (poligr.) caractere ~e = litere aldine.
4. (fig.) întunecat, întunecos.
5. (mat.) mulțime ~ă = mulțime care conține punctele ei aderente; interval ~ = interval închis.
 

obscur, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obscur, lat. obscurus)

1. lipsit de lumină, întunecos.
2. (fig.) nedeslușit, neclar, vag.
3. (fig.) necunoscut; lipsit de merite deosebite, mediocru.
 

opac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. opaque, lat. opacus)

1. lipsit de transparență, prin care nu străbate lumina.
2. dens, de nepătruns.
3. lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos.
4. (fig.) lipsit de inteligență; mărginit, obtuz.
 

semiobscur, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (semi- + obscur)

1. pe jumătate obscur, întunecos.
2. (fig.) parțial neclar, ascuns, tainic.
 

tenebros, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. ténébreux, lat. tenebrosus)

1. adj. întunecos, obscur; sumbru.
2. (fig.) ascuns, tainic, misterios, impenetrabil.
3. (fig.; despre oameni) întunecat, posomorât, taciturn.
4. s. m. pl. grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură se caracterizează prin atmosfera întunecată și prin efecte de clarobscur puternic contrastant.
 

întunereca

Parte de vorbire:  vb. (înv., reg.)  
Etimologie: (v. întuneric)

1. tr., refl. a (se) face întunecos, obscur; a (se) întuneca.
2. refl. (despre corpuri cerești) a-și pierde temporar strălucirea suferind o eclipsă; a (se) întuneca.
3. (var.) a (se) întunereci, a (se) întunerici, a (se) înturereca.