Dictionar

Rezultate principale (întâietate.):

întâietate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (întâi + -ătate)

1. însușirea de a fi primul; prioritate.

2. (expr.) a avea (sau a da) ~ = a avea (sau da) prioritate.


Rezultate secundare (întâietate.):

Prioritate; întâietate

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT prioritas

2. FR priorité

3. EN priority

4. DE Priorität; Vorrang; Vorrecht; Vorzug

5. RU приоритет; первенство

6. HU prioritás, elsőbbség


Concurenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concurrence)

1. rivalitate între industriaşi sau comercianţi pentru acapararea pieţei, pentru obţinerea unor profituri cât mai mari etc.

2. întrecere, luptă pentru întâietate.

3. (biol.) relaţie interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleaşi resurse de mediu.

4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.

5. punct de ~ = punct de intersecţie a dreptelor concurente.


Prefera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. préférer)

1. a alege între două sau mai multe posibilităţi, a da întâietate unei situaţii, unei persoane; a avea predilecţie.

2. de ~t = preferabil.


Prevala

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prévaloir, lat. praevalere)

1. intr. a avea întâietate, preponderenţă; a predomina.

2. refl. a se folosi, a face uz de ceva.


Prima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. primer)

1. a avea întâietate, a fi pe primul plan.


Primat 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. primatus, fr. primat)

1. întâietate, primordialitate; superioritate.


Primordialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. primordialité)

1. faptul de a fi primordial; întâietate, prioritate; superioritate.

2. stare, situație primordială pe care o are sau trebuie o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau altceva.