Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. divinateur, lat. divinator)
1. I. privitor la divinație; care aparține divinației; (var.) devinator, divinatoriu.
2. II. persoană care practică divinația; cel care are facultatea de a divina, care prevede ce trebuie să se întâmple; (var.) devinator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. infaillibilité)
1. faptul de a fi infailibil; starea, natura a ceea ce este infailibil.
2. calitatea unei persoane care nu poate greși.
3. (catolicism) imposibilitatea de a greși, pentru papă.
4. caracterul a ceea ce nu poate induce în eroare.
5. caracterul a ceea ce nu poate să nu se întâmple.
6. calitatea a ceea ce este eficient, a ceea ce este sigur.
8. (antonime) failibilitate, (desuet) falibilitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. planer)
1. (despre păsări) a pluti în văzduh cu aripile deschise.
2. (despre un planor, un avion) a pluti în aer fără motor.
3. (despre ambarcații) a naviga cu mare viteză, având prova jumătate ieșită din apă.
4. (fig.) a fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra...
5. (fig.) a domina, a stăpâni (prin superioritate).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. termen, după fr. terme)
1. s. n. dată dinainte fixată pentru executarea unei plăți, obligații etc.; scadență.
2. interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva.
3. eveniment viitor și sigur în ce privește producerea lui, dar incert în ceea ce privește data la care se va produce.
4. (despre ostași) în ~ = în curs de satisfacere a serviciului militar.
5. s. m. cuvânt, vorbă, expresie.
6. fiecare dintre elementele unei comparații.
7. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcătuiesc o progresie sau un raport.
8. element primar al unui enunț sau sistem logic.
9. fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism.
10. (fiz.) ~ spectral = mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom.
11. (fig.; pl.) relație (bună sau rea) cu cineva.
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (necunoscută)
1. previziune, ipoteză despre ceea ce ar trebui să se întâmple, despre rezultatul unui caz et cetera; pronostic.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (pro- + cunoștință)
1. cunoaștere a ceea de urmează să se întâmple.