OK
X
cazualism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. casualisme)
1.
concepție
filozofică
idealistă
care
atribuie
întâmplării
cauzele
evenimentelor
și
ordinea
în
care
se
succedă
acestea.
hazarda
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hasarder)
1.
refl
a
întreprinde
ceva
la
voia
întâmplării;
a
se
aventura;
a
risca.
ironie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ironie, lat. ironia)
1.
persiflare.
2.
~
a
sorții
=
situație
intervenită
contrar
tuturor
așteptărilor,
ca
un
joc
neașteptat
al
întâmplării.
3.
categorie
estetică
și
filozofică,
desemnând
expresii
sau
imagini
cu
semnificații
opuse
sensului
obișnuit,
în
scopul
ridiculizării
disimulate.
4.
figură
de
stil
prin
care
se
enunță
ceva
pentru
a
se
înțelege
contrariul.