Dictionar

ancoră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., lat. ancora)

1. piesă grea, metalică, în formă de cârlige ascuțite, pentru a fixa o navă.
2. cablu care întărește anumiți stâlpi, construcții înalte etc.
3. piesă de oțel care întărește legătura dintre elementele unei construcții.
 

cerapastel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cera- + pastel)

1. gen de pictură modernă, asemănător encausticii, a cărei materie picturală, din bastonașe de ceară, ulei și coloranți, se întărește cu timpul, păstrând toată strălucirea inițială a pigmentului colorant.
2. materia însăși.
 

consolidator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (consolida + -tor)

1. care consolidează, care întărește; consolidant, întăritor.
 

coroborant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. corroborant)

1. I. care coroborează; care întărește, care mărește tonusul.
2. care susține cuvintele, ideile sau acțiunile cuiva.
3. II. orice mâncare, băutură sau instrument terapeutic capabil să restabilească forțele și să le susțină temporar; mijloc de întărire.
4. probă în sprijinul unei teze, teorii.
 

deictic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déictique)

1. (despre cuvinte) care arată, demonstrează; care întărește un sens.
 

fleboscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phlébosclérose)

1. (med.) proces de sclerozare a peretelui venos.
2. (med.) patologie în care peretele venelor se întărește și își pierde elasticitatea.