Dictionar

autoizotermă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + izotermă)

1. mașină de transport care menține o temperatură constantă; vehicul utilitar cu izolație întărită prin adăugarea de spumă izolatoare; izotermă.
 

bombeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombé)

1. partea întărită şi bombată la vârful încălţămintei; şpiţ.
 

corset

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corset)

1. centură lată şi elastică, întărită uneori cu balene, pentru strângerea taliei.
2. ~ ghipsat (sau medical) = aparat din ghips sau alt material, servind la imobilizarea coloanei vertebrale.
 

efuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. effusif)

1. (geol.) vulcanic.
2. rocă ~ă = rocă magmatică întărită la suprafaţa scoarţei Pământului.
 

polis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. polis)

1. (în Grecia antică) oraş-stat, cetate întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic şi politic.
 

petricol

Parte de vorbire:  I. s.m. (pl. -i), II. s.n. (pl. -e)  
Etimologie: (fr. pétricole, cf. lat. petra „piatră” + colere „a locui”)

1. I. (zool.) moluscă bivalvă care trăiește pe fundurile pietroase ale apelor și este capabilă să străpungă coralii, calcarul, argila întărită.
2. II. organism animal sau vegetal care trăiește pe fundurile pietroase ale apelor.