Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)
1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anachronisme)
1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc.
2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. animalculisme)
1. (biol.) teorie învechită conform căreia embrionul preexistă în spermatozoid, ovulul feminin fiind folosit pentru a-l hrăni; preformism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. archaïque, gr. arkhaikos)
1. I. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată.
2. (despre cuvinte, expresii) învechit; ieşit din uz.
3. din prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic.
4. II. cea mai veche eră geologică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archaïsme)
1. cuvânt, construcţie, expresie învechită, ieşită din uz.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bistournage)
1. (medicină veterinară) procedeu învechit de castrare la taur şi berbec, prin torsionarea manuală a fiecărui testicul.