Dictionar

Capitula

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capituler, lat. capitulare)

1. (despre un beligerant) a înceta ostilităţile, predându-se învingătorului.

2. (fig.; despre oameni) a ceda, a se da învins.


Ceda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. céder, lat cedere)

1. tr. a abandona cuiva un bun, renunţând la dreptul de posesiune.

2. a face o cesiune.

3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaşte superioritatea.

4. (sport) a se recunoaşte învins, a înceta întrecerea.

5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.

6. (despre lucruri, elemente de construcţie) a nu rezista la apăsare, a se rupe.

7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.


Cnocaut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. knock-out)

1. scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde.


Contribuţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contribution, lat. contributio)

1. parte cu care se contribuie la o acţiune, la o cheltuială comună; aport.

2. a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acţiune.

3. (jur.; pl.) sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depăşind pagubele cauzate de război.

4. impozit.


Imbatabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imbattable)

1. care nu poate fi bătut, învins, depășit; invincibil.

2. (antonim) vincibil.


Inexpugnabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis)

1. care nu poate fi cucerit; de neînvins; (fig.) care rezistă la toate atacurile.