Rezultate secundare (învinuieşte):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-accusation)
1. faptul de a se autoacuza; acuzare de către sine însuși; autoacuzare.
2. formă de delir în care bolnavul se învinuieşte de fapte imaginare sau reale, a căror importanță o amplifică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoacuza)
1. faptul de a se autoacuza; autoacuzație, autoacuzat.
2. acuzare de către sine însuși.
3. (med.) formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare.