Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. trombe, it. tromba)
1. coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală.
2. în ~ = vertiginos, rapid.
3. coloană de fum, de praf, ridicată de un vânt puternic; vârtej.
4. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioară, prin care se face aerisirea încăperilor de sub punte.