derula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dérouler)

1. tr. a desfășura ceva rulat.
2. a tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului.
3. a trece în revistă (evenimente etc.)Itr., refl. (fig.) a (se) desfășura, a se succeda.

giromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyromancie)

1. previziune făcută de cineva care se învârtește într-un cerc până amețește și cade pe una dintre literele înscrise în jurul cercului.

ruletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. roulette)

1. panglică de pânză sau de oțel gradată, folosită pentru măsurarea distanțelor, care se poate înfășura pe un ax metalic înăuntrul unei cutii plate.
2. obiect în unele jocuri de noroc, dintr-un disc împărțit în compartimente colorate și numerotate și dintr-o bilă care se învârtește o dată cu discul, indicând la oprire numărul câștigător; (p. ext.) jocul însuși.
3. ~ rusească = joc de noroc cu puternică implicație psihopatologică, în care partenerii mizează pe însăși viața lor, îndreptând spre tâmplă un pistol automat încărcat cu un singur glonte, care are o poziție necunoscută.
4. mic instrument dintr-o rotiță dințată, în croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofă, în bucătărie la tăierea aluatului etc.
5. curbă descrisă de un punct al unei curbe plane care se rostogolește fără alunecare pe o altă curbă fixă, cu care este coplanară.

scaner

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. scanner)

1. aparat de radiografie cu raze X, care permite a obține serii de clișee, în tehnică, medicină etc. pentru o explorare amănunțită; scanograf.
2. tehnică video, unde capetele magnetice sunt fixate pe un tambur a cărui axă este oblică în raport cu banda și care se învârtește cu mare viteză.
3. sistem de antenă rotitoare.
4. (poligr.) aparat care efectuează automat selecția cvadricromă prin analiza lineară a originalului în culori.

spirală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spirale)

1. curbă plană care se învârtește în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult.

stator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stator, germ. Stator)

1. partea fixă a unei mașini de forță, înăuntrul căreia se învârtește rotorul.