Dictionar

învățătorește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (învățător + -ește)

1. ca învățătorii.
 

acroamatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acroamatique)

1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat iniţiaţilor, secret.
 

Almageste

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almageste)

1. culegere de observaţii astronomice, făcută pentru prima oară de învăţatul grec Ptolemeu.
 

apostolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostolat, lat. apostolatus)

1. propagare a unor idei, a unei învăţături; îndeplinire cu abnegaţie a unei misiuni.
 

ashram

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ashram)

1. ermitaj, locul de retragere colectivă unde discipolii se adună în jurul unui guru pentru a primi învățătura sa.
 

autodidact, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autodidacte)

1. cel care a învăţat sau s-a instruit singur, fără profesor.
 

averroism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. averroïsme)

1. curent în filozofia medievală occidentală având la bază învăţătura lui Averroes, care afirma că materia şi mişcarea sunt veşnice şi nega nemurirea sufletului şi viaţa de apoi.