artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.

asistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assistant, germ. Assistent)

1. adj. prezent, de față (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.

catedră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cattedra, lat. cathedra)

1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția.
2. tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii.
3. post în învățământ, funcție de profesor.
4. unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică.

conferențiar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conférencier)

1. cel care ține o conferință, vorbitor.
2. grad în învățământul superior.

crestomație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrestomathie)

1. culegere de texte reprezentative (filologice, istorice, documentare) din autorii clasici ai unei literaturi sau ai mai multora, destinată în special învățământului.

docent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Dozent)

1. grad didactic în învățământul superior corespunzător celui de conferențiar universitar.