Dictionar

Crestomaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chrestomathie)

1. culegere de texte reprezentative (filologice, istorice, documentare) din autorii clasici ai unei literaturi sau ai mai multora, destinată în special învăţământului.


Elementar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élémentaire, lat. elementarius)

1. de bază, esențial, fundamental.

2. care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, științe etc.

3. învățământ ~ = prima treaptă a învățământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază.

4. foarte simplu, rudimentar.

5. (mat.) funcție = funcție rațională, trigonometrică, exponențială, logaritmică etc., precum și funcțiile obținute din acestea, printr-un număr finit de operații algebrice de compunere sau de inversare.

6. care ține de natură și de fenomenele ei.


Laicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. laïcisme)

1. doctrină a partizanilor laicizării instituţiilor învăţământului.

2. atitudine, manifestare laică; laicitate.


Mediu 2, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. medius)

1. de (la) mijloc, mijlociu; care formează o medie.

2. învăţământ ~ = treaptă superioară învăţământului elementar; (log.) termen ~ = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalţi doi termeni.

3. (fig.) moderat, echilibrat, ponderat.


Negaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. negation, lat. negatio)

1. negare.

2. judecată, propoziție care neagă ceva.

3. semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică).

4. cuvânt care un sens negativ unei propoziții.

5. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării.

6. negarea ~i = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului.

7. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post.


Origami

Parte de vorbire: s.
Origine: (jap. origami)

1. artă-joc a imaginaţiei japoneze, preluată şi adaptată şi la noi în cadrul învăţământului de cultură generală, constând în punerea în valoare a hârtiei prin plierea şi tăierea acesteia pentru a obţine diferite forme geometrice.