Dictionar

Rezultate secundare (învăţător):

învățătorește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (învățător + -ește)

1. ca învățătorii.


Definitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. définitif, lat. definitivus)

1. care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil.

2. profesor (sau învăţător) ~ = profesor (sau învăţător) care a primit definitivatul; în ~ = în sfârşit, la urma urmelor.


Definitivat

Parte de vorbire: s.
Origine: (definitiva)

1. faptul de a definitiva.

2. grad didactic care se obţine de un profesor sau învăţător pe baza unei inspecţii speciale şi a unui examen, după un stagiu de activitate didactică.


Gramatist

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (fr. grammatiste, lat. grammatista)

1. învăţător (care preda alfabetul) în şcolile elementare din Grecia antică.

2. profesor, specialist în gramatică.

3. (depreciativ) gramatician îngust la minte, care ține doar la aplicarea strictă a regulilor.


Institutor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. instituteur, lat. institutor)

1. (în trecut) învăţător (la oraş).


Monitor 3, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. moniteur, lat. monitor)

1. elev mai în vârstă şi mai capabil care, în anumite sisteme de învăţământ, îl ajută pe învăţător în predare şi în menţinerea ordinii.

2. supraveghetor (în munca expusă radiaţiilor ionizate).

3. (s.n.) titlu al anumitor ziare sau publicaţii periodice.


Normal, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. normal. lat. normalis, it. normale)

1. adj. firesc, comun, obișnuit.

2. (despre oameni) sănătos (fizic și psihic).

3. conform unor norme.

4. (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent.

5. (chim.) concentrație = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție.

6. (mat.) secțiune = secțiune realizată cu un plan care conține normal într-un punct dat la suprafața secționată.

7. școală (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii.

8. s. f. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact.

9. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință.