Rezultate secundare (înzestra):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înzestra)
1. acțiunea de a înzestra și rezultatul ei; înzestrat.
2. acordare a unui bun, a unei surse de venituri etc.
3. dotare a unei instituții, a unei întreprinderi etc. cu cele necesare.
4. oferire de zestre unei fete când se căsătorește.
5. (fig.) dotare a unei persoane cu anumite calități.
6. (fig.) sumă de calități; capacitate, talent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (înzestra)
3. (fig.) dotat cu calități deosebite, talentat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. artiste, it. artista)
1. persoană înzestrată cu aptitudini şi talent, care lucrează într-un anumit domeniu al artei.
2. persoană cu aptitudini deosebite în meseria sa.
3. actor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. canalifère)
1. (anat.) înzestrat cu canale, cu vase.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. canaliser)
1. a îndrepta apele unui râu pe o albie artificială.
2. (fig.) a dirija ceva într-un anumit sens, scop.
3. a înzestra (un oraş, o construcţie etc.) cu canale de scurgere.
4. a deschide un vas anatomic obstruat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capable, lat. capabilis)
1. înzestrat; destoinic; valoros.
2. apt, potrivit, în stare de a face ceva.
3. (jur.) care are capacitate civilă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chélifère)
1. adj. înzestrat cu gheare sau cu cleşti.
2. s. n. specie de arahnid mic, lipsit de postabdomen şi de glanda veninoasă; scorpionul de cărţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cirrifère)
1. (despre plante) înzestrat cu peri ţepoşi sau cârcei.