monoid
Parte de vorbire: s.m.
Etimologie: (fr. monoïde)
Etimologie: (fr. monoïde)
1. (matematică) structură algebrică formată dintr-o mulțime prevăzută cu o lege de compoziție internă asociativă care admite un element neutru (ex. mulțimea numerelor naturale înzestrate cu adunarea (N, +, 0)); semigrup.