Rezultate secundare (înăbuşit.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caverneux, lat. cavernosus)
1. cu caverne; spongios, poros.
2. corpi ~oşi = formaţii din interiorul penisului care se umplu cu sânge în timpul erecţiei.
3. (despre voce) cu un timbru gros, înfundat, înăbuşit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fluor)
1. metaloid gazos din grupa halogenilor, galben-verzui, cu miros înăbuşitor, toxic, foarte activ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fluorhydrique)
1. acid ~ = acid din combinarea fluorului cu hidrogenul, sub formă de gaz incolor, cu miros înăbuşitor, toxic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. fricandeau)
1. (gastron.) fel de mâncare preparat din bucăţi de carne împănată cu slănină şi fiartă înăbuşit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Rostbraten)
1. carne de vacă friptă înăbuşit, cu multă ceapă.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (onomat.)
1. a umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a mișuna, a roi.
2. a fierbe cu zgomot înăbușit, a clocoti încet, potolit.