Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fluor)
1. metaloid gazos din grupa halogenilor, galben-verzui, cu miros înăbuşitor, toxic, foarte activ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fluorhydrique)
1. acid ~ = acid din combinarea fluorului cu hidrogenul, sub formă de gaz incolor, cu miros înăbuşitor, toxic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (în + bâcsi)
1. tr. a umple (un spațiu) înghesuind lucrurile în el; a îndesa, a ticsi, a înțesa.
2. intr. a se umple de praf, de murdărie, de mirosuri neplăcute.
3. refl. (despre aer) a deveni înăbușitor.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (zăduf + -os)
1. (despre căldură, anotimpuri, vânt etc.) plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor.
2. (var.) (înv.) zăduhos, (înv.) zăduvos.