Dictionar

Rezultate secundare (înălțare):

Agradare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. aggradation)

1. înălţare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeţei reliefului prin depuneri de materiale.


Ascendent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascendant, lat. ascendens)

1. adj. urcător, suitor; ascensiv.

2. (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului.

3. (fig.) în dezvoltare progresivă.

4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară.

5. s. n. înălţare a unui astru deasupra orizontului.

6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere.

7. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva).


Ascensiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)

1. mişcare de jos în sus a unui mobil.

2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).

3. (fig.) creştere, dezvoltare.

4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.

5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.


Contraplonjeu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. contre-plongée)

1. (cinema) filmare dirijată de jos în sus, care creează un sentiment de forţă, de înălţare.

2. (fotografie) vedere de jos în sus.


Izoanabază

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. isoanabase)

1. linie care uneşte punctele în care scoarţa terestră are aceeaşi viteză de înălţare.


Levitaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lévitation)

1. faptul de a levita; ridicare deasupra solului, fără nici un ajutor.

2. capacitate atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței.

3. ~ magnetică = anulare a gravitației prin acțiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric.

4. (psihol.) senzație subiectivă de ridicare și plutire în spațiu, trăită mai ales în vise.

5. (fig.) înălțare spirituală; elevație.

6. (var.) levitațiune.