Rezultate secundare (înălțime,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropole, gr. akropolis)
1. cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti, pe o înălţime şi adăpostind palate, temple.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acuité)
1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.
2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almicantarat)
1. cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, pe care toţi aştrii au aceeaşi înălţime.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)
1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.
5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. alti-, cf. lat. altus „înalt”)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. altitélémètre)
1. aparat pentru măsurarea de la distanță a altitudinii unui punct inaccesibil, căruia i s-a măsurat unghiul de înălțime și depărtarea cu ajutorul unui telemetru.