Dictionar

Rezultate secundare (înşela):

înșelăcios

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (înșela + /ă/cios)

1. ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău; diavol, (înv.) înșelător.


înșelăcios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (înv., reg.)
Origine: (înșela + /ă/cios)

1. care induce în eroare și abuzează de buna-credință a cuiva; înșelător.


înșelător, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (înșela + -ător)

1. I. care induce în eroare, care înșală; iluzoriu, deluzoriu.

2. care abuzează de buna-credință a cuiva; care amăgește, amăgitor.

3. II. persoană necinstită, care trăiește din înșelătorii; escroc, pungaș.


înșelătorește

Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (înșelător + -ește)

1. într-un mod înșelător; ca înșelătorii.


înșelătorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înșelător + -ie)

1. atitudine, purtare, faptă a celui care înșală; inducere în eroare; (prin ext.) escrocherie.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Abuza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.

2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.

3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.

4. a amăgi, a înșela.

5. a violenta, a viola.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Aparenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apparence, lat. apparentia)

1. înfăţişare, manifestare exterioară evidentă, uneori înşelătoare.

2. în ~ = la prima vedere.


Atrapă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attrape)

1. aparenţă înşelătoare; păcăleală.

2. obiect destinat a înşela prin amuzament.

3. siluetă, manechin pentru atragerea vânatului.


Blufa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bluffer)

1. a intimida, a înşela prin bluf.