bricola
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. bricoler)
Etimologie: (fr. bricoler)
1. a practica tot felul de meserii.
2. a face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie).
3. (fig.) a pune cap la cap.
4. a aranja, a modela în scop de înșelăciune.