OK
X
înșelătorie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (înșelător + -ie)
1.
atitudine,
purtare,
faptă
a
celui
care
înșală;
inducere
în
eroare;
(prin
ext.)
escrocherie.
carotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
1.
varietate
de
morcovi
timpurii,
cu
rădăcini
scurte.
2.
probă
cilindrică
de
material
extrasă
din
teren
pentru
a
determina
structura
și
caracteristicile
straturilor.
3.
probă
luată
din
betonul
de
fundație
al
unei
șosele
pentru
stabilirea
proprietăților
fizico-mecanice.
4.
(fig.)
înșelătorie,
șarlatanie.
5.
(fam.)
stratagemă
la
biliard,
prin
care
i
se
lasă
adversarului
o
lovitură
grea.
escrocherie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. escroquerie)
1.
înșelătorie,
pungășie,
șarlatanie.
2.
înșelăciune,
fraudă.
fumisterie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. fumisteria, fr. fumisterie)
1.
acțiune
lipsită
de
seriozitate;
glumă
proastă;
șarlatanie,
mistificare,
înșelătorie.
impostură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imposture, lat. impostura)
1.
acțiune,
faptă
de
impostor;
înșelătorie.
mistificație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. mystification)
1.
acțiunea
de
a
mistifica
și
rezultatul
ei;
mistificare.
2.
acțiunea
de
a
înșela,
de
a
păcăli
pe
cineva;
înșelare,
înșelătorie.
3.
(prin
ext.)
falsificare
a
adevărului;
denaturarea,
înfrumusețarea
realității.
4.
(var.)
mistificațiune.
scamatorie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (scamotor + -ie)
1.
faptă,
acțiune
care
pare
la
prima
vedere
miraculoasă,
dar
care
se
bazează
pe
dibăcia
și
pe
iuțeala
gesturilor
cu
care
este
făcută;
arta
de
a
face
astfel
de
fapte:
prestidigitate.
2.
(fig.)
înșelătorie,
potlogărie.