Rezultate secundare (înţelesuri;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ambiguus, fr. ambigu)
1. cu mai multe înţelesuri; echivoc, confuz, neclar.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. équivoque, lat. aequivocus)
1. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz.
2. cu două sau mai multe înţelesuri.
3. (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect.
4. s.n. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan.
5. ambiguitate.
6. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. homonyme)
1. adj. care are același nume.
2. (muz.; despre relația dintre două tonalități) care au aceeași tonică, dar mod diferit.
3. s. n. cuvânt identic ca formă și pronunțare cu un altul, dar deosebit ca sens.
4. joc care cere dezlegătorului să găsească un cuvânt cu mai multe înțelesuri, fără a i se schimba nici forma grafică, nici accentul.
5. s. m. f. cel care poartă același nume cu altcineva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. plurivoque)
1. cu mai multe înţelesuri.