Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charlatan)
1. om necinstit, care înşală buna-credinţă a cuiva; pungaş, escroc, impostor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (abuza + -tor)
1. I. care abuzează, care înșală.
2. II. cel care abuzează, care înșală; seducător și violator.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (înșela + -ător)
1. I. care induce în eroare, care înșală; iluzoriu, deluzoriu.
2. care abuzează de buna-credință a cuiva; care amăgește, amăgitor.
3. II. persoană necinstită, care trăiește din înșelătorii; escroc, pungaș.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înșelător + -ie)
1. atitudine, purtare, faptă a celui care înșală; inducere în eroare; (prin ext.) escrocherie.