Dictionar

Rezultate secundare (înșelare.):

Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Demagogie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démagogie, gr. demagogia)

1. metodă şi atitudine politică de înşelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obţine popularitate; atitudine de demagog.


Demonstraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstraţiia)

1. raţionament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăţi.

2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc.

3. manifestaţie de masă cu caracter politic.

4. (mil.) exerciţiu tactic prin care se urmăreşte înşelarea inamicului.

5. procedeu de compoziţie literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment.


Mistificație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mystification)

1. acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; mistificare.

2. acțiunea de a înșela, de a păcăli pe cineva; înșelare, înșelătorie.

3. (prin ext.) falsificare a adevărului; denaturarea, înfrumusețarea realității.

4. (var.) mistificațiune.


Abuzare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. abuza)

1. folosirea greșită sau excesivă a unui bun.

2. comiterea unui abuz; comiterea unei ilegalități, profitând de un titlu sau de putere; abuzat.

3. acțiunea de a înșela; înșelare.


Greșire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. greși)

1. comitere a unei greșeli; executare proastă a ceva.

2. luare a ceva drept altceva; confundare, încurcare.

3. păcătuire, înșelare.

4. pricinuire a unui rău, a unui neajuns cuiva.