Dictionar

Rezultate principale (înșelătorie.):

înșelătorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înșelător + -ie)

1. atitudine, purtare, faptă a celui care înșală; inducere în eroare; (prin ext.) escrocherie.


Rezultate secundare (înșelătorie.):

Carotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)

1. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte.

2. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura şi caracteristicile straturilor.

3. probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice.

4. (fig.) înşelătorie, şarlatanie.

5. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea.


Escrocherie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escroquerie)

1. înşelătorie, pungăşie, şarlatanie.

2. înşelăciune, fraudă.


Fumisterie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. fumisteria, fr. fumisterie)

1. acțiune lipsită de seriozitate; glumă proastă; șarlatanie, mistificare, înșelătorie.


Impostură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imposture, lat. impostura)

1. acţiune, faptă de impostor; înşelătorie.


Mistificație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mystification)

1. acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; mistificare.

2. acțiunea de a înșela, de a păcăli pe cineva; înșelare, înșelătorie.

3. (prin ext.) falsificare a adevărului; denaturarea, înfrumusețarea realității.

4. (var.) mistificațiune.


Scamatorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (scamotor + -ie)

1. faptă, acţiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia şi pe iuţeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate.

2. (fig.) înşelătorie, potlogărie.