Dictionar

înșelătorește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (înșelător + -ește)

1. într-un mod înșelător; ca înșelătorii.
 

înșelător, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (înșela + -ător)

1. I. care induce în eroare, care înșală; iluzoriu, deluzoriu.
2. care abuzează de buna-credință a cuiva; care amăgește, amăgitor.
3. II. persoană necinstită, care trăiește din înșelătorii; escroc, pungaș.