Dictionar

înștiințare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. înștiința)

1. acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, anunț, încunoștințare.
2. (concret.) comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc.; adresă, notă.
 

afiş

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affiche)

1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.
 

anunţ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. annonce)

1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.
 

avertisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avertissement)

1. înştiinţare prealabilă, prevenire.
2. sancţiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară.
3. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervenţiilor sale nereglementare.
 

avertiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. avertir)

1. a atrage cuiva atenţia, a înştiinţa în prealabil, a preveni.
 

aviz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avis)

1. înştiinţare oficială; documentul prin care se face.
2. punct de vedere, părere.
3. apreciere, rezoluţie a unei autorităţi; consimţământ.
 

aviza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aviser)

1. tr. a înştiinţa în prealabil, a avertiza.
2. intr. a-şi da avizul; a aproba; a decide.