OK
X
coînțelege
Parte de vorbire:
vb. refl. (reg., înv.)
Etimologie: (co- + înțelege)
1.
a
se
înțelege,
a
fi
în
raporturi
bune
cu
cineva.
subînțelege
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. sous-entendre)
1.
a
lăsa
să
se
înțeleagă,
a
se
înțelege
de
la
sine.
acatalepsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acatalepsie)
1.
(la
scepticii
greci)
renunțare
din
principiu
de
a
mai
căuta
soluția
unei
probleme;
imposibilitatea
de
a
atinge
certitudinea.
2.
(med.)
nesiguranță
în
punerea
unui
diagnostic.
3.
(med.)
boală
care
atacă
creierul
și
îi
privează
pe
cei
atacați
de
capacitatea
de
a
înțelege
un
lucru,
de
a
urma
un
raționament.
acatamatezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. acatamathesia)
1.
incapacitate
a
unui
afazic
de
a
înțelege
ceea
ce
aude.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
afazic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. aphasique)
1.
I.
de
afazie,
privitor
la
afazie.
2.
care
suferă
de
afazie
(pierderea
capacității
de
a
vorbi
sau
de
a
înțelege
limbajul).
3.
II.
persoană
care
suferă
de
afazie.
agreement
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. agreement)
1.
înțelegere
între
entități
pentru
a
urma
un
anumit
curs
de
conduită;
acord
încheiat
pentru
soluționarea
unui
litigiu;
acord
oficial.
alexic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. alexique)
1.
I.
referitor
la
alexie
(incapacitatea
de
a
citi,
de
a
înțelege
limbajul
scris).
2.
II.
suferind
de
alexie.