Dictionar

Rezultate secundare (înțelegerea):

Asemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asémie)

1. tulburare a limbajului mimic, incapacitate de a folosi semnele pentru înţelegerea şi exprimarea ideilor.


Concordanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concordance)

1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondenţă (II, 1).

2. ~a timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziţie dependentă în acord cu timpul verbului din propoziţia regentă; corespondenţa timpurilor.

3. îmbinare armonioasă de sunete.

4. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu.

5. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă şi chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoţite fiecare de un microcontext pertinent pentru înţelegerea lor.

6. (anton.) neconcordanță.


Contemplativitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemplativité)

1. caracter contemplativ.

2. trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic.


Demutiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démutiser)

1. a educa pe surdomuţi în înţelegerea limbajului semnelor.


Disfazic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. dysphasique)

1. I. (med.) legat de disfazie, tulburare care afectează expresia (disfazie expresivă) sau înțelegerea limbajului vorbit (disfazie receptivă).

2. II. persoană atinsă de disfazie.


Enjambement

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. enjambement)

1. (versificare) procedeu de versificație care poartă sensul pe două versuri, fără a marca aceasta prin vreo pauză, și face ca lectura versului doi fie necesară pentru înțelegerea primului; ingambament.