Rezultate secundare (înțepa):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înțepa)
2. împungere ușoară cu un ac, ghimpe, țeapă sau cu orice obiect ascuțit.
3. producere a unei senzații dureroase sau usturătoare.
4. (fig.) atingere a cuiva prin aluzii răutăcioase.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthesthésie)
1. tulburare a sensibilităţii tactile constând în senzaţia de furnicare, de înţepături.
2. senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acariose)
1. dermatoză la oameni şi la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înţepăturile unor acarieni.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acide, lat. acidus)
1. adj. cu proprietăţi acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrylique)
1. acid ~ = acid etilic obţinut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înţepător.
2. (despre produse industriale sintetice) obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammoniac)
1. gaz incolor, sufocant, cu miros înţepător, înecăcios, combinaţie a hidrogenului cu azotul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydride)
1. substanţă anorganică (oxid) care, în combinaţie cu apa, dă un acid.
2. substanţă organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit la fabricarea coloranţilor, a medicamentelor etc.