Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înțepeni + -tură)
1. faptul de a (se) înțepeni; înțepenire.
2. încetare din viață (a unui om); deces.
3. (pop.) piele îngroșată de la genunchii cailor; castană.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. affixus, vb. fixa)
1. adj. prins într-un loc determinant, astfel încât să nu poată fi mișcat; înțepenit.
3. imobil; stabilit într-un anumit loc.
4. (d. un termen, o oră, un preț etc.) riguros determinat.
6. (chm; d. corpuri) care a fost adus într-o stare din care nu se mai schimbă.
7. (chm; d. corpuri) care a fost împiedicat să se volatilizeze.
8. (d. materiale fotografice developate) tratat cu un reactiv chimic, pentru a-l face insensibil la acțiunea luminii.
9. (d. un colorant) care a pătruns în structura fibrei textile sau a pielii.
10. (d. un desen) acoperit cu un fixativ.
11. (biol.; d. celule sau țesuturi) stabilizat cu ajutorul unui fixator, în vederea examenului microscopic.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (anchiloza)
1. care este atins de anchiloză, care suferă de anchiloză.
2. (persoană) paralizată prin anchiloză.
3. (fig.) (persoană) înțepenită prin rutină.