alcov

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcôve)

1. nișă într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat.
2. budoar.
3. (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase.

bazedov

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Basedow)

1. boală cauzată de hipersecreția tiroidei, manifestată prin bulbucarea ochilor, stare de nervozitate și palpitații.

cercosporioza frunzelor de morcov

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Cercospora carotae
2. FR cercosporose de la carotte; taches foliaires de la carotte
3. EN cercospora leaf spot of carrot
4. DE Cercospora-Blattfleckenkrankheit der Möhre
5. RU церкоспороз моркови
6. HU sárgarépa mikovelloziellás (cerkospórás) levélfoltossága, penészfoltossága

mov

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mauve)

1. inv., s. n. (de) culoarea florilor de stânjenel; violet-deschis.

OV(O)-, OVI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ov/o/-, -ovi-, cf. lat. ovum)

1. „ou, ovul, ovular”.

ovă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ove)

1. motiv decorativ alcătuit dintr-o proeminență în formă de ou, la cornișe și capiteluri, la mobilier sculptat și giuvaiere.

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.

abominabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abominable, lat. abominabilis)

1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.

abortiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.
2. care provoacă avortul.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

acantocefaloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. acanthocephaliasis)

1. boală parazită provocată de acantocefali.

acarioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariose)

1. dermatoză la oameni și la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înțepăturile unor acarieni.