bărbătoși

Parte de vorbire:  vb. refl. (regional)  
Etimologie: (bărbătos + -i)

1. (despre adolescenți, tineri) a face pe bărbatul; a-și da aere de om în toată firea.

cârcosi

Parte de vorbire:  vb. refl. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. a-și pierde timpul cu nimicuri.

cotfosi

Parte de vorbire:  vb. refl. (regional)  
Etimologie: (cotfas)

1. a bucătări fără a se pricepe; a găti prost.

despardosi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (des- + pardosi)

1. a scoate pietrele din caldarâmul străzilor sau ulițelor pietruite.
2. (var.) a dispardosi.

donosi

Parte de vorbire:  vb. tr. (ieșit din uz)  
Etimologie: (rs. доносить)

1. a denunța; a face un denunț; (fig.) a turna.

doplosi

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. (despre obiecte) a se înmuia sau netezi în timpul utilizării; (var.) a (se) doplosî.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

-abil

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -able, cf. lat. abilis)

1. „posibil”.

abitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva.
2. (înv.) abitațiune.
3. (var.) habitație.

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.

abominațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârșăvie, nelegiuire, ticăloșie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.

abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție.