Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chantage)
1. faptul de a stoarce cuiva bani, favoruri etc. sub ameninţarea dezvăluirii unui secret compromiţător sau prin alte mijloace de intimidare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (şantaj)
1. a supune (pe cineva) unui şantaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (şantaj + -ist)
1. cel care recurge la şantaj.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. détourner)
1. a întrebuinţa ilegal (fonduri) în alt scop decât acela pentru care au fost destinate.
3. a abate, a devia, a schimba direcţia.
4. a fura un vehicul aerian în scop de şantaj sau ca act de piraterie aeriană.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (extorca)
1. acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcare.
2. acțiunea de a obține ceva de la cineva prin forță, amenințare, șantaj sau prin orice alt mijloc de presiune.
3. (var.) estorcație, estorcațiune, extorcațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. extorsion, lat. extorsio)
1. acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcare.
2. acțiunea de a obține ceva cu forța, prin șantaj, intimidare sau prin orice alte mijloace de presiune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (şantaj)
1. a supune (pe cineva) unui şantaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (şantaj + -ist)
1. cel care recurge la şantaj.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (deturna)
1. care face un ocol; care a fost abătut de la drumul direct; deviat, ocolit.
2. la care se poate ajunge doar prin ocolire; îndepărtat.
3. (despre fonduri bănești etc.) întrebuințat cu altă destinație decât cea prevăzută legal; (prin ext.) delapidat.
4. (despre avioane) care a fost forțat (prin șantaj) să-și schimbe ruta.