aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.

croasant

Parte de vorbire:  s.m. (~ți), s.n. (~te)  
Etimologie: (fr. croissant)

1. produs de patiserie, din aluat fraged, în formă de semilună, cu diverse umpluturi.
2. corn preparat din foitaj.
3. (var.) croissant.

depresant

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. dépressant, engl. depressant)

1. (substanță) prin care se împiedică flotația unui minereu.

desant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. desant)

1. trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat.

gisant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gisant)

1. efigie funerară orizontală, reprezentând pe cel îngropat.

pasant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., germ. passant)

1. adj., s. n. (contor) care înregistrează consumul de energie electrică defalcat din consumul înregistrat de un contor general.
2. adj. (herald.; despre figuri de animale) reprezentat din profil, în mișcare.

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.

andosator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. endosseur)

1. persoană care andosează un titlu de credit sau un instrument comercial; andosant.

angor

Parte de vorbire:  s.f. inv.  
Etimologie: (fr., lat. angor)

1. (med.) durere brutală și angoasantă; angină pectorală.
2. (expr.) ~ pectoris = anghină pectorală.

antidepresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antidépressif)

1. (medicament) contra depresiunii nervoase; antidepresant.

atașament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attachement)

1. afecțiune puternică pentru cineva sau ceva.
2. caiet de ~ = registru de șantier în care se notează lucrările executate.

atelier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
8. (înv.) șantier.