OK
X
șarlatanie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (şarlatan + -ie)
1.
faptă
de
șarlatan;
escrocherie.
carotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
1.
varietate
de
morcovi
timpurii,
cu
rădăcini
scurte.
2.
probă
cilindrică
de
material
extrasă
din
teren
pentru
a
determina
structura
și
caracteristicile
straturilor.
3.
probă
luată
din
betonul
de
fundație
al
unei
șosele
pentru
stabilirea
proprietăților
fizico-mecanice.
4.
(fig.)
înșelătorie,
șarlatanie.
5.
(fam.)
stratagemă
la
biliard,
prin
care
i
se
lasă
adversarului
o
lovitură
grea.
escrocherie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. escroquerie)
1.
înșelătorie,
pungășie,
șarlatanie.
2.
înșelăciune,
fraudă.
fumisterie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. fumisteria, fr. fumisterie)
1.
acțiune
lipsită
de
seriozitate;
glumă
proastă;
șarlatanie,
mistificare,
înșelătorie.
incorectitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (in1- + corectitudine)
1.
lipsă
de
corectitudine;
necinste,
șarlatanie.
trufă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. truffe)
1.
inducere
în
eroare;
înșelătorie,
șarlatanie.
2.
abuz
de
încredere,
escrocherie.
3.
gen
de
ciuperci
comestibile
foarte
gustoase,
violete-negricioase,
de
forma
unui
cartof.
4.
produs
de
cofetărie
pe
bază
de
cremă
de
unt
și
ciocolată.
5.
nas
al
unui
câine.
necorectitudine
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ne- + corectitudine)
1.
lipsă
de
corectitudine;
incorectitudine.
2.
purtare
sau
faptă
necorectă;
necinste,
șarlatanie,
înșelătorie.
3.
(antonim)
corectitudine.