Dictionar

Rezultate secundare (şcolar):

Conşcolar

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. condisciple)

1. elev considerat în raport cu alţii din aceeaşi şcoală.


şcolar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. scolaire)

1. adj. referitor la şcoală; propriu învăţământului.

2. s. m. elev.


școlărel

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (școlar + -el)

1. (și ironic) școlar (din clasele primare).


școlăresc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (școlar + -esc)

1. caracteristic școlii sau școlarilor; școlar.

2. (fig.) care dovedește lipsă de maturitate, de profunzime, de originalitate; copilăresc, naiv, simplu.

3. (var.) (înv.) scolăresc, (înv.) școleresc.


școlăret

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (școlar + -et)

1. mulțime de școlari, totalitatea școlarilor; școlărime.

2. (var.) (înv.) scolăret.


școlări

Parte de vorbire: vb. intr., tr.
Origine: (v. școlar)

1. intr. a învăța, a studia într-o școală; a fi școlar împreună sau în același timp cu altcineva.

2. tr. (reg.) a școlariza.


Alumnat

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alumnat, fr. alumnat)

1. stabiliment şcolar de grad secundar, în unele congregaţii din Germania şi S.U.A.


Antepreşcolar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ante- + preşcolar)

1. anterior perioadei preşcolare.


Aplicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. application, lat. applicatio)

1. punere în practică; aplicare.

2. punct de ~ = punct în care se exercită o forţă asupra unui corp; şcoală de ~ = instituţie şcolară ataşată pe lângă o instituţie de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.

3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor şi trupelor prin rezolvarea unor situaţii de luptă ipotetice.

4. (fig.) aptitudine, talent.


Autodisciplină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodiscipline)

1. disciplină pe care şi-o impune cineva.

2. (într-o unitate şcolară) menţinerea disciplinei prin elevi.


Bursă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourse)

1. alocaţie bănească sau întreţinere gratuită acordată de stat, de o instituţie etc. elevilor, studenţilor merituoşi în timpul şcolarizării.

2. formaţie anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos.

3. ~ seroasă = pungă conţinând sinovie, în apropierea articulaţiilor.


Cabinet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)

1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.

2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.

3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.

4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.

5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.

6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.

7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.