Dictionar

Rezultate secundare (şcolii):

Alexandrinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alexandrinisme)

1. ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice din Alexandria.

2. sistem filozofic al şcolii alexandrine.

3. stil ornat, subtil şi uneori obscur, propriu poeţilor greci din epoca alexandrină.

4. caracter rafinat, erudit, subtil şi decadent al unei arte, al unei filozofii.


Autoinstrui

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + instrui)

1. a dobândi cunoștințe sau abilități din proprie inițiativă, în afara școlii și fără profesori; a se instrui singur.


Constructivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constructivisme)

1. orientare estetică, în artele plastice, literatură şi muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice, spaţiale, şi care luptă pentru puritatea şi simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica modernă.

2. curent în arhitectură care susţine forma arhitecturală trebuie fie expresia structurii constructive a clădirii.

3. concepţie care recunoaşte rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoaşterii.

4. concepţie a şcolii intuiţioniste din filozofia matematicii potrivit căreia activitatea constructivă este baza exigenţei matematice.


Dadaist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. dadaïste)

1. I. referitor la dadaism, propriu dadaismului.

2. care se referă la mișcarea dada; care aparține școlii dada.

3. II. adept al dadaismului.

4. membru al școlii dada.

5. poet sau artist apropiat grupului sau ideilor lui Tristan Tzara.


Decadentism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décadentisme)

1. denumire dată unor curente literar-artistice de la sfârşitul sec. XIX, caracterizate prin disoluţie a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori.

2. mişcare literar-artistică europeană, caracterizată prin revolta împotriva rigidităţilor şcolii parnasiene, cultivarea brutală a inovaţiilor formale şi a senzaţiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva în simbolism.


Deşcolariza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déscolariser)

1. a renunţa la şcoală, la instruirea prin intermediul şcolii.