ședință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. séance)

1. adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta și a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme.
2. fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc.

reședință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. résidence)

1. sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidență.
2. locul în care locuiește temporar cineva.

audiență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audience, lat. audientia)

1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.
2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenție; succes.
3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.
4. acceptare (entuziastă) a ceva.
5. (jur.) ședință de judecată în care are loc audierea părților.

capitală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitale)

1. oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat.

castel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. castellum, it. castello)

1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali.
2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei.
3. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave.

congregație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congrégation, lat. congregatio)

1. (în biserica catolică) ordin monahal
2. ramură a unui asemenea ordin.
3. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase.
4. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc.
5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.
6. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.

consfătuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (consfătui)

1. acțiunea de a se consfătui.
2. ședință de lucru în care se discută probleme de interes comun.

consiliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consilium, fr. conseil)

1. sfat, povață, sfătuire.
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizații, instituții etc.
3. ședință a unui astfel de colectiv.
4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid și de stat.
5. ~ de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni.